Green Lime – Luciole Atomique

Mi s-au intamplat atatea lucruri in ultimele 3 luni, incat nu stiu cu ce as putea sa incep. Stiu doar ca e o noua etapa, cu noi oameni (frumosi, de la care am ce invata) si cu noi provocari. Sunt foarte aglomerata, iar acasa nu am ajuns de 2 luni. Mi-e dor sa stau in patul meu cel urias, sa lenevesc, sa vina sa ma intrebe mama ce fac, sa ma vad cu vechii amici (chiar daca unii m-au dezamagit), sa vorbesc cu best friend (nu doar la telefon), sa ma plimb pe strazile mici, sa vad fete cunoscute. Chiar daca orasul nu mi-e drag si iubesc Clujul, mi-e dor. Poate e de vina perioada care vine: Craciun, sarbatori, zapada(sper), miros de portocale, brad impodobit, colinde. Am multe proiecte de dus la capat pana sa plec acasa si, desi am zis ca ajung prin 16-17, s-ar putea sa se transforme in 19-20. E ciudat, e ciudat ca eu nu merg acasa mai repede. Nu l-am mai vazut pe tati de 2 luni si mi-e dor de el, dar desprinderea trebuie sa se faca. O sa am 2 saptamani pline si poate de Revelion voi sta acasa. Apoi vine sesiunea (zau ca nu imi era dor).

Am realizat ca timpul zboara repede, ca imediat multi facem 21 de ani, ca imediat ma voi trezi in licenta, ca imediat voi fi la master sau ca imediat pustanii pe care ii stiam eu de la gradi vor da BAC-ul. Intrarea mea in AIESEC a fost ceva benefic, chiar daca mi-e greu, chiar daca uneori as vrea sa opresc timpul sa pot sa-mi trag sufletul. La Bucuresti a fost “a life changing experience” si mi-am dat seama cate mai am de invatat, am invatat sa nu-mi fie frica de esec, desi imi doresc ca totul sa iasa bine si am invatat ca mai am multe de invatat. Chiar daca am fost racita si cu febra toata conferinta (aveam momente in care nu imi puteam tine capul sus), pot spune ca a fost THE BEST, cu drumul interminabil si rasetele din tren, cu incercarile nereusite de somn din tren, cu gloata de oameni ce mergeau cu metroul, cu taximetristi nesimtiti, dar si unii foarte tari, cu privelistea de la etajul 13 de la Rin Grand Hotel, cu drumurile cu liftul si cu “cei ce merg in eXchange )”, cu gala cea minunata, cu OC-ul foarte tare caruia ii multumim pentru tot, cu sesiunile cele faine (chiar daca de la unele aveam alte asteptari), cu delegation meetingurile care au fost cele mai tari, cu alumni Aiesec Cluj-Napoca si cu toate chestiile frumoase.

O noua etapa…ce a pornit de la Iron Maiden, sau mai bine zis, chiar de la Blogtrip Brasov si care va continua…O noua fila, un nou capitol, o alta poveste, cu alti oameni, cu alte invataminte si sper cu un an 2011 la fel de provocator…am realizat ca daca nu imi fac planuri mari se ivesc alte ocazii misto, iar in ultimele luni mi s-au intamplat lucruri neprevazute…:) C-asa-i frumos…sa lasam putin sa curga si de la sine…