Green Lime – Sweet Lemon

Edward Maya – This is My Life
Mi-e dor sa scriu. Mi-e atat de dor sa scriu, insa viata mea se scurge intr-un ritm atat de alert, incat chiar nu mai am timp sa scriu.

Inca am impresia ca Cristina se mai afla printre noi, dar ma trezesc si-mi dau seama ca nu a fost doar un cosmar, ci ca e realitate. Inca e dureros si inca ne mai macina pe multi, dar sigur ea e fericita acolo Sus.

Mi-e dor sa scriu de-ale mele, aberatii, povesti si-mi dau seama ca parca nu mai am atatea de spus sau mai bine zis nu mai am atata timp. Ritmul alert in care traiesc nu imi da posibilitatea sa ma afund in scris, iar noptile de nesomn, de invatat pana la 6 dimineata, parca imi stoarce din putere. Ah… fara muzica nu pot, una antrenanta mai degraba, sa imi dea pofta sa invat odata cele 250 de pagini de gramatica, sa citesc odata Istoria Angliei si Frantei, sa fac odata proiectul la Civilizatie despre anglofobia francezilor, sa termin cu cele 4 de glosare a cate 200 de cuvinte fiecare si cele 10 traduceri ce urla dupa mine. Ritm de viata alert am zis? Ritm de viata alert am. Cursuri, seminarii, conferinte, iesiri, biblioteci, proiecte, acte, troleibus, mers pe jos, cumparaturi, again cursuri.

Dar imi place. Stiu…sunt sadica ) si imi place sa imi “distrug” viata si sistemul imunitar, dar…culmea imi place, desi uneori iti vine sa-ti bagi picioarele asa, in cel mai dulce mod. Fata mea “fresh” spune multe si zau ca as vrea ca ziua sa aiba vreo 40 de ore, nu 24…Nu imi ajunge timpul. Cafele, energizante, ceaiuri negre, nimic nu isi mai face efect. Si ziceam eu ca nu voi bea cafea…trist…but without her, chiar nu pot.

“As vrea sa ma dematurizeeeeeeeeeez, sa stau in ploaie si sa viseeeeeezzzzzzz” Voltaj canta in casti…“Noptile albe…anii-n care dormi putin, dar iubesti si razi din plin”….

Uneori mi-e dor de casa, mi-e dor sa ma cert cu best friend pe tema “manualele scolare necarate de ea )”, sa povestim vrute si nevrute, sa ajungem sa dezbatem aceiasi tema la infinit si sa ne dam seama ca stim atatea lucruri despre noi, incat sa nu mai avem ce sa ne zicem si sa radem din niciun motiv.

But “This is my life”, cu bune cu rele, cu Cluj si fara Marghita, cu o tona de invatat si rugaciuni sa treci de examenul de la fonetica franceza ), cu cafele si nopti nedormite…si cu o viata de student din plin. Vine Balul pe 25…a doua zi ore de la 10 la 8…cu o pauza de 2 ore…vin iesiri cu colegii, du-te vino continuu. Doar faptul ca am abonament gratis pe 2 linii ma mai “salveaza” ).

Chiar imi place si chiar te schimba. E altceva, but I love my life, traita cu 180 de km/h. Te zbati, plangi, iti bagi picioarele, simti ca nu mai poti, iti dai o palma, te trezesti, te ridici si-ti continui parcursul. Pentru ca unele oportunitati le ai doar odata in viata….

Pentru cei de la liceu, profitati…ca mai incolo…veti vedea voi cum va fi. Savurati fiecare clipa, “imbatati-va” cu mirosul liceului, pentru ca nu se intoarce. Si da stiu…ca multi nu dau o ceapa degerata pe facultate, multi nu o fac si pe multi ii doare-n cot de tot, dar eu vorbesc…cu acei carora le mai pasa.

PS: da…e minunata senzatia sa vezi ca e 6 dim si esti treaza nu pt ca ai fost la club, ci pt ca ai stat sa faci conspecte si teme )

“YO…YO NO ME DOY POR VENCIDO”