1. Salutaaaaaaaaari colegilor de la LMA….Helau dears, stiu ca unii va relaxati in sesiune citindu-mi blogu (modesta ce sa zic 
) ). Senchiu. Va astept miercuri la coada la APT ) sa prindem un loc cald si proaspat ) poate scapam de nervii profei ). Merci ca intrati 
ps: doar 140 (aproximativ) sunt norocase =))
2. ALEXANDRA IOANA NASAUDEAN ) te-am citat pe blog ) Don’t worry be happy, ai ajuns faimoasa :> ))))))))))))) Vrei sa pun anunt la avizierul LMA? ) Desi ma indoiesc ca merge lumea des prin acele “catacombe”, deci te afisez pe aici )
*ps: parca zicea profu’ de gramatica normativa sa nu prea utilizam “deci” hmz…whatever, scapatum de examenum la gramaticum )
that’s all ) probabil dupa sesiune vor mai urma anunturi ) “am scapat de infern, va asteptam in janis sa ne destrabalam”
Post lung…dar un “must have”
A trebuit sa trag de mine sa scriu acest articol, pentru ca efectiv nu dispun de timp, de idei, de starea necesara. Uneori imi e dor de acele zile in care ziceam ca ma plictisesc, in care nu aveam ce face. S-au dus. S-au dus acele zile in care, cand aveam probleme fugeam la mami. Acele zile in care nu ma uitam la fiecare leut si in care, in micul meu oras, imi ajungea orice suma primeam.
Acum sunt “mare”. Platesc facturi, intretinere, ma uit la bani, trag de mine sa nu consum, am grija de locul unde stau (la stadiul de facut mancare nu am ajuns, pur si simplu nu imi place). Merg la facultate zilnic desi as putea sa nu merg, dar, spre deosebire de liceu in care imi permiteam sa lipsesc si nu ma interesa, acum e altceva. Mergi pentru tine, ca e in beneficiul tau. Daca chiar nu vroiam sa merg, ramaneam acasa, faceam ceva la ID si lucram. Uneori vreau sa imi bag picioarele, sa zic “de ce nu am putut alege o facultate mai usoara, unde sa ma doara la patina”, dar dupa aceea ma gandesc ca, daca ma “doare la patina” in faculta, o sa ma “doara” si dupa. Insa imi place, desi nu stiu cum va fi sesiunea 
), greu dom`le, greu, speram sa trecem. Trebuie sa iti placa daca vrei sa faci LMA, ca daca nu, e jale ).
Clujul, marea mea schimbare din 2009, este exact ceea ce mi-am dorit, exact cum am visat si imi place al naibii de mult. E atata de fain, incat zau ca mi-as muta parintii acolo (greu cu cheltuielile). Ma simt atat de bine acolo, inca nu stiu, cand sunt acolo tot timpul zambesc si ma gandesc cat de faina e viata (cand vin acasa ma deprim, zici ca dau timpul in spate cu nu stiu cate luni, e asa aiurea, uneori ti se ia valul de pe ochi si-ti dai seama de unele pers si lucruri). Deja mi-e dor sa ma plimb prin oras, sa vorbesc cu fetele (colegii de la faculta nu se compara cu cei din liceu[mici exceptii], sunt infinit mai tari), sa iesim, sa ma bucur prin toti porii.
2009 Multe realizari si multe tristeti si neimpliniri.
Anul trecut ziceam ca vreau sa mai prind un Craciun cu buni (parca stiam ceva…). Nu l-am mai prins si mi-e asa dor de ea, e crunt, dar asta-i viata. Si am pierdut-o si pe Cristina. Nu merita asa ceva, dar macar nu mai sufera. E crunt sa ai cancer la doar 19 ani. E inuman si din pacate e un lucru tot mai frecvent. Multi ce ii stiam au murit in acest an, de cancer majoritatea sau de alte boli grave. E trist, e nasol.
Hmz…ca sa o iau pe pasi. In 2009 m-am mutat pe domeniu propriu (yey…thanks Laurentiu sa nu uiti sa imi amintesti la vara sa platesc domeniul ) ). E fain sa ai “casuta” ta. Tot in 2009 am fost la primul blogmeet, a fost tare sa fiu cea mai mica si a fost foaaaarte ok (love it). Am ratat Blogtripul din cauza Bacului. Am dat bacul (cel mai mare shit), am intrat la faculta. Am fost la serenada si banchet. Ne-am distrat in a 12-a cat pentru toti anii.
Am facut-o pe Cupidon (again), dar eu still single (si zau ca e misto ) distractie cat curpinde in Cluj). Am fost la mare si mi-am vazut o foarte buna prietena. Ce dor imi era de mare!!!!! Mare…ah…deciiii mareee. Am lancezit toata vacanta de vara. Am ajuns sa ma simt mai bine pregatita la franceza ) decat la engleza (that’s bad). Si mami m-a auzit vorbind doar de franceza ). Am fost pentru prima data la o conferinta despre “Patrimoine alimentaire” in lb franceza of course si a fost interesant.
Am devenit prietena cu trenul si cu trasu de bagaje prin zapada ) (nu va doresc asa ceva). Uneori mi se pare atat de scurt drumul pana in Oradea. Am descoperit oameni minunati, mi-am deschis orizonturile. Mi-am dat seama de unele lucruri si de unele persoane si ma gandesc cum am putut fi asa idioata. Dar din greseli invatam. Am trecut de la stadiul RBD (vremuri nene…childhood ) ), m-am maturizat desi lumea nu vede asta. Probabil nu vreau sa arat cate lovituri am primit de la viata. STEFY NU MAI E = CU RBD . Gata…s-a dus… A fost frumos, dar gata.
In 2009 nu am dat acele 10 kg de care am zis, dar nu imi pasa (la anu poate ) “las ca ma fac mare si slabesc eu” ) ) Tot anul acesta am invatat PORTUGHEZA. Adorabila limba. Daca ar fi dupa mine as fi poliglota ). Anul acesta am intrat mai in forta pe twitter, facebook, linkedin, blogging alea alea si am citit niste persoane foarte tari.Jos palaria.
In acest an am varsat destule lacrimi si multe visuri de-ale mele au fost daramate, dar am inchis un capitol din viata mea. Am deschis paginile unui alt capitol care sper sa aiba alt sfarsit. Am incercat sa ma desprind de trecut si de toate preconceptiile unor persoane si mi-am dat seama ca de multe ori am fost incojurata de oameni de “nimic” (ca sa nu zic altfel). Nu ma deranjeaza sa se zica de mine “vai ce te-a schimbat Clujul, ai devenit nush cum”, “vai draga vad ca acum nu ne mai bagi in seama”. Nu nu e asa. Multi dintre adoratii mei colegi nici macar nu mai saluta pe strada si intorc capul sau nici macar un apel nu dau (am centi dar doar pt cei din oradea).
Dar viata ramane minunata. Chiar daca nu am facut tot ce mi-am propus, am facut altele ce nu imi imaginam. Mi s-au propus niste chestii FOARTE TARI, din pacate din lipsa timpului am spus pas. Dar m-am simtit super tare cand am vazut ca mi se fac oferte de genul (kinda job)
2010
In primul rand, in 2010 schimb prefixu (bah??? eu 20 de ani????????? =)))=)) =)) =)) =)) =)) ). De la 2010 vreau ca ai mei sa fie sanatosi si toti cei din jurul meu si sa nu mai moara atata lume pe care stiam 
.
Lista de lucruri:
*sony reader(sau alt reader)
*nikon d40
*nokia E63 (as vrea io E75 ) flori ) )
*tableta grafica
*ipod Nano (:)) )
Si pentru ca nu imi voi lua nimic din astea, macar sa imi aduc aminte =)) de ce mi-as putea dori.
In 2010 sper sa fiu “supersonica” la faculta (asa cum zice Alexandra o colega).
Prima pe lista e sesiunea (speram ca trecem cu bine peste).
Apoi vreau sa fac practica la Office Depot (hmz…harder…but not hopeless).
Vreau sa ma mut de unde stau acum(in Cluj adica)
Vreau sa imi las parul mai lung si dupa sa ma tund misto
Vreau saaaaaaaa citesc (in lb straina) si sa ma ocup mai mult de blog (sper sa nu uit de hosting ) )
Vreau unghii mari )
Vreau sa ma distrez
Vreau sa merg la mareeeeeeeeeee
Vreau sa slabesc(again)
Eh…astea-s niste chestii…sincer vreau sa fiu linistita dpdv sentimental, sufletesc, sa fie ai mei bine si sper ca 2010 sa ma surprinda placut. Sa fie chiar misto
Voua va doresc un AN NOU FERICIT! LA MULTI ANI! si…ne auzim la anu
Mi-e greu sa rezum un an intreg. Adica au fost atatea lucruri tari, inca nu stiu cu ce sa incep. Probabil prin a zice un BRAVO din toata inima pentru munca depusa.
Mi-am luat o pauza din infinitele proiecte pentru faculta, cu scopul de a face un mic rezumat al activitatii “mondenilor”. Am intrat in contact cu lumea “mondenilor” anul trecut prin toamna. De fapt, in aceiasi perioada in care am inceput sa intru mai “adanc” in lumea blogosferei. Prima data mi-a placut la site modul de abordare al stirilor, modul de redactare. Ma facea sa fiu interesata si sa citesc de placere. Dadeam refresh din 5 in 5 minute.
Apoi, in decembrie, am castigat primul meu concurs. RMX & B Famous 4 (eu+tu=iubire). Stiu ca am participat cu gandul ca nah, niciodata nu castig nimic. Cand mi-a trimis Pyuric mail, eram atat de fericita. Deh, primul concurs. E o senzatie foarte tare. Bine intr-un fel ma gandeam, cum sa imi trimita cineva un cd taman de la Bucale, pana in N-V tarii. Dar s-a rezolvat si a ajuns intreg. Incet incet am devenit ADDICTED (asa cum scrie si in bio meu). Am observat cum pe parcursul anului 2009 Monden.Info a crescut si a crescut. O evolutie spectaculoasa. De la MIDEM, la premiile din blogosfera, la noutati, piese, live-blogginguri, am urmarit tot. M-am bucurat la fiecare stire sau articol pozitiv despre Monden.Info.
Pe parcursul anului, am descoperit multe piese tari (si multe r’n'b) care mi-au placut. Am savurat din articolele si interviurile publicate si bineinteles am participat la live-blogginguri. Cat a tras Adi (Adi Vrauko) de mine, sa nu uit sa particip la live-blogging ca fara mine nu se poate. CHiar au fost cele mai tari live-blogginguri, unde am batut recorduri, am povestit, ne-am distrat, am barfit, am ras.
Cand am castigat al doilea concurs (cel cu Anda Adam), am fost si mai fericita (eu participand la plesneala ) ). Surpriza mi-a fost cand am primit odata cu cd-ul si un tricou si niste pixuri. Ah ce mandra am mers prin liceu cu el peste uniforma (ce e? click si vei afla:)) click.click.click).
Si as putea zice “Click si castigi”, cum a facut o colega, ce m-a anuntat ca a castiga si ea la un concurs Catalin Josan. ) Foarte tare.
Eh, da nu am vrut sa enumerez doar concursurile castigate si sa ziceti ca am pile la Pyuric sau ceva. Am vrut sa zic ca, daca vrei,poti. Asa cum eu am castigat acele concursuri, asa si Monden.Info a construit o echipa foarte tare. Oameni minunati, nu cu fite de jurnalisti (sau viitori jurnalisti,cum stiu eu), care e interesat de calitatea articolelor si de calitatea comentatorilor, nu de “Fara numar, fara numar”. M-am bucurat de articolul cu Pyuric din Tabu si de faptul ca blogul a fost vandut. Merita! Mi-a facut placere sa dau unele “ponturi” legate de artisti, furate din incercarea mea de a fi un mic jurnalist. Mi-a placut sa ascult emisiunea la radio. M-am emotionat cand mi-a comentat Pyuric articolul in care faceam reclama pentru jobul de la Monden.Info (loc de munca ocupat acum de Florin Avram)
Deci puncte bune
*echipa super tare (toti…la fel de buni)
*articole scrise de placere
*articole la zi si tot timpul ceva nou
*filmuletele cu artisti si interviurile in exclusivitate si piesele in exclusivitate. Ah si pozele in exclusivitate
*implicarea
*emisiunea de la Radio Lynx
Evident ca nu exista nimic perfect si ca sunt si minusuri
*se incarca greu siteul si este o reclama pe lateral care ma scoate din pepeni cu noul windows instalat imi merge ceas =))
*videourile embed…adica mnah cand citesc din reader (ceea ce fac cel mai frecvent in ultima vreme) merge nasol si nu pot citi stirea toata.
As vrea pentru viitor
*sa pastrati echipa sa nu o schimbati
*sa deveniti odata site ca sa mearga mai repede
*si poate un remember artist…adica mnah sa ne mai amuzam si noi de ce ascultam prin 2000 (desi ma gandesc ca ideea asta e fumata)
*ah si niste editoriale ca ar fi tare sa mai citim si altceva
*si poate reusiti si niste interviuri video cu artistii straini (Daca tot e bimus in echipa)
Chiar daca in ultima vreme, am citit Monden.Info mai mult din reader si fara sa comentez, pot zice ca port cu mandrie (ca sa zic asa) tricoul Monden. Ma bucur de fiecare data cand aud ceva de bine despre ei si cand pot sa zic cuiva “Stii…eu ii citesc pe astia…si am castigat la ei…si-s foarte tari” sau cand le pot zice “Hai asculta si tu la radio emisiunea lor”.
Trecerea de la liceu la faculta, am facut-o cu Monden.Info. Nu dau mark all as read in reader, pana ce nu citesc ce e pe Monden.Info si-mi pare rau ca nu mai pot fi asa activa ca inainte.
Acest articol l-am scris pentru http://www.monden.info/concursuri/concurs-mondeninfo-castiga-un-ipod-shuffle/ nu neaparat cu scopul de a castiga (am ipod shuffle, mai bine sa il ia cine nu are), ci cu scopul de a face reclama unui blog ce il ador
ps: cat am scris :O God
Mi-a fost dor sa scriu pe blog. Un dor nebun,de nestavilit. Afara ninge, ninge frumos. In Cluj a nins, iar eu imi dau seama ca am stat in Cluj aproape 3 luni. Mult????!!! parca a fost ieri, parca ieri eram la primul curs, iar acum magnifica sesiune.
Ma intreba “Fata din umbra” ce mai fac? sunt bine?
Sunt chiar mai bine decat ma asteptam. Zambesc. Zambesc de cand ma trezesc si pana adorm. Ma simt asa implinita de alegerea facuta si nicio facultate din Oradea si nici Oradea nu mi-ar fi adus atata fericire. E asa misto senzatia cand ajungi in locuri noi si cand oamenii te percep exact asa cum esti tu, nu dupa aspect, nu dupa aparente, nu dupa preconceptii.
Mai e putin din 2009. Un an al mortii. Un an in care 5 pers pe care le stiam (2 pers f dragi si apropiate) au murit…si 4 de cancer sigur… Voi face un bilant, dar poate fara planuri pentru 2010. Nu mai vreau sa zic aia si aia…ca stiu ca se schimba si din pacate planurile pe 2009 au fost doar in parte implinite.
E decembrie…si ninge…si sunt acasa. Acasa la mami…la tati…si cu dor de buni. E vacanta. TEORETIC. Ca practic nu e. Am o rocada de examene dupa vacanta. Zilnic cate unu ). Ziceam undeva ca nu sunt nr la loto, ci date de examen. Dar nu ma plang, nu renunt, nu plang si am ajuns sa ma gandesc la restante ca la ceva normal ) Dap dap…eu… Insa imi place, chiar imi place ce fac. Ma trezesc dimineata (cu greu) multumita ca sunt, ca respir, ca soarele apare. Zambesc. Ma gandesc la cate sanse imi poate oferi viata, imi fac planuri mici, ma gandesc la viitor, dar nu neglijez prezentul.
M-am schimbat(si in bine). Pentru unii poate nu, pentru altii poate da. Te schimbi sau mai bine zis apar la suprafata unele trasaturi pe care nu credeai ca le ai sau pe care iti era frica sa le scoti.
E tarziu si poate ar fi bine sa dorm. (Stiti voi noptile de studentie, cu 2,3,4 ore de somn ) ) De maine incepe “distractia” si chiar sper sa reusesc sa fac totul cu brio. Sunt fara griji si fara bani ), but happy. Eu estou feliz. Liceu e super, uneori mi-e dor de el, dar facultatea e faculta si statutul de student e cel mai misto ever ) Poate ca uneori faculta m-a dezamagit, dar stiam la ce vin si oricat de kkte ar fi unele situatii, imi place ceea ce fac, ceea ce voi deveni si chiar vreau sa fiu buna in domeniul meu. Nu am mers la aceasta faculta trimisa de mama, de tata sau de altcineva. Nu am mers la o faculta doar ca e aproape de mine, de iubit, ca intru la buget si dupa aceea voi face ceva ce nu imi place.
Sunt fericita, implinita aproape in totalitate, multumita de alegerea facuta si cu dorinta de a o tine tot asa. E asa fain, incat uneori nu pot descrie sentimentul care ma inunda doar gandindu-ma la aceste ultime luni. E fain si va doresc si voua. Sunt BINE si chiar sper sa fiu asa in continuare
Edward Maya – This is My Life
Mi-e dor sa scriu. Mi-e atat de dor sa scriu, insa viata mea se scurge intr-un ritm atat de alert, incat chiar nu mai am timp sa scriu.
Inca am impresia ca Cristina se mai afla printre noi, dar ma trezesc si-mi dau seama ca nu a fost doar un cosmar, ci ca e realitate. Inca e dureros si inca ne mai macina pe multi, dar sigur ea e fericita acolo Sus.
Mi-e dor sa scriu de-ale mele, aberatii, povesti si-mi dau seama ca parca nu mai am atatea de spus sau mai bine zis nu mai am atata timp. Ritmul alert in care traiesc nu imi da posibilitatea sa ma afund in scris, iar noptile de nesomn, de invatat pana la 6 dimineata, parca imi stoarce din putere. Ah… fara muzica nu pot, una antrenanta mai degraba, sa imi dea pofta sa invat odata cele 250 de pagini de gramatica, sa citesc odata Istoria Angliei si Frantei, sa fac odata proiectul la Civilizatie despre anglofobia francezilor, sa termin cu cele 4 de glosare a cate 200 de cuvinte fiecare si cele 10 traduceri ce urla dupa mine. Ritm de viata alert am zis? Ritm de viata alert am. Cursuri, seminarii, conferinte, iesiri, biblioteci, proiecte, acte, troleibus, mers pe jos, cumparaturi, again cursuri.
Dar imi place. Stiu…sunt sadica ) si imi place sa imi “distrug” viata si sistemul imunitar, dar…culmea imi place, desi uneori iti vine sa-ti bagi picioarele asa, in cel mai dulce mod. Fata mea “fresh” spune multe si zau ca as vrea ca ziua sa aiba vreo 40 de ore, nu 24…Nu imi ajunge timpul. Cafele, energizante, ceaiuri negre, nimic nu isi mai face efect. Si ziceam eu ca nu voi bea cafea…trist…but without her, chiar nu pot.
“As vrea sa ma dematurizeeeeeeeeeez, sa stau in ploaie si sa viseeeeeezzzzzzz” Voltaj canta in casti…“Noptile albe…anii-n care dormi putin, dar iubesti si razi din plin”….
Uneori mi-e dor de casa, mi-e dor sa ma cert cu best friend pe tema “manualele scolare necarate de ea )”, sa povestim vrute si nevrute, sa ajungem sa dezbatem aceiasi tema la infinit si sa ne dam seama ca stim atatea lucruri despre noi, incat sa nu mai avem ce sa ne zicem si sa radem din niciun motiv.
But “This is my life”, cu bune cu rele, cu Cluj si fara Marghita, cu o tona de invatat si rugaciuni sa treci de examenul de la fonetica franceza ), cu cafele si nopti nedormite…si cu o viata de student din plin. Vine Balul pe 25…a doua zi ore de la 10 la 8…cu o pauza de 2 ore…vin iesiri cu colegii, du-te vino continuu. Doar faptul ca am abonament gratis pe 2 linii ma mai “salveaza” ).
Chiar imi place si chiar te schimba. E altceva, but I love my life, traita cu 180 de km/h. Te zbati, plangi, iti bagi picioarele, simti ca nu mai poti, iti dai o palma, te trezesti, te ridici si-ti continui parcursul. Pentru ca unele oportunitati le ai doar odata in viata….
Pentru cei de la liceu, profitati…ca mai incolo…veti vedea voi cum va fi. Savurati fiecare clipa, “imbatati-va” cu mirosul liceului, pentru ca nu se intoarce. Si da stiu…ca multi nu dau o ceapa degerata pe facultate, multi nu o fac si pe multi ii doare-n cot de tot, dar eu vorbesc…cu acei carora le mai pasa.
PS: da…e minunata senzatia sa vezi ca e 6 dim si esti treaza nu pt ca ai fost la club, ci pt ca ai stat sa faci conspecte si teme )
“YO…YO NO ME DOY POR VENCIDO”
Anahi – Te puedo escuchar
…Iti mai aduci aminte, de “fanii” tai? Cum o imitai pe Mihaela Tatu? Cate lacrimi dadeai in clasa a 9-a si plangeai din orice…
Fondul de ten pe haine e de neuitat. Pe atunci nu puteai fara el, dar cu timpul ai renuntat. Cat te deranja cand iti zicea Ale “Bitisel mama” sau cand iti ziceam “Bitis the boy”. Nu-ti placea cand se lega Antal de tine si-ti zicea in gluma sa taci.
Lungile plimbari prin oras cu fetele inainte sa mergeti la bus si vesnicul stres inainte de lucrari si stresul legat de bacul la istorie. Nu pot sa uit de poza de la manastirea Recea, cum s-a bagat tipul ala in poza. Excursie…cat te-am convins sa vii. Vroiai tot timpul liniste si geamul inchis…Poate era un semn, cine stie. Iti era frica de unele lucruri, daca se intampla ceva. Penultima data cand ne-am vazut…ai zis ca e ultima data cand ne vedem si parca nu am vrut sa te luam in serios. Cand am fost sa te vad ultima data, erai increzatoare si-ti doreai sa mergi la faculta. Te-ai stresat ca ai intrat la buget si iti era frica de faptul ca va trebui sa inveti ca sa te mentii si nu din placere.
Eram consatene, dar amandoua uram satul. Te stiam de mica “fata cu parul scurt”. Iti placeau florile, de aceea vrem…ca pentru ultima data, sa-ti dam cel mai frumos buchet de flori…TI-a parut rau ca nu ai venit la banchet si parca, din nou, ai simtit ceva. Cum ne ajutam noi la lucrari…si cum nu doreai sa superi pe nimeni. Erai sensibila si buna…
La franceza cu “presimt ca iara io”…”bitiiiiiiiis….citeste tema”. Cum mai radeam noi cateodata si vesnicul mers la toaleta ).
Toate…au ramas amintiri, iar tu, acum, iti continui drumul spre eternitate. Acum esti linistita…fara durere…fara suferinta…fara lacrimi. Acolo iti e mai bine, dar aici noua ne e greu. Stiu ca de Sus ne zambesti si nu vrei sa plangem, stim ca nu vrei sa ne vezi asa, dar nu putem, nu acum. Tu, ne-ai invatat ce e aia bunatate si sensibilitate. Acum cand ma voi uita peste album, imi voi aduce aminte de cuvintele tale “Stiu ce inseamna sa fii fan adevarat” si “Iti inteleg egoismul si pentru asta te respect”…
E greu, e greu sa spui adio si e ireal. Mi-e greu sa iti spun ADIO BITISEL, mi-e greu sa zic ca AI FOST, nu ca ESTI, mi-e greu sa ma gandesc la tine la TRECUT si nu la PREZENT. Nu meritai asta, nu meritai o astfel de boala si nici un astfel de sfarsit, dar nu alegem noi pe cine sa loveasca.
Te iubim Cris, chit ca unii comentau mai acid, chit ca altii nu s-au aratat. Te rugam…sa ne veghezi de acolo de sus…
Odihneste-te in pace, clopotelule (asa cum iti spunea Ralu) [ursuletz...pentru altii]
21 februarie 1990-12 noiembrie 2009
Josh Groban-February Song
M-am pus si eu sa scriu cate ceva. Imi era dor. Blogul l-am dat uitarii. De fapt nu, nu uitarii, ci l-am neglijat. Josh Groban se aude in casti. Ca de fiecare data, am nevoie de un “imbold” oferit de cate o piesa. In ultimele zile doar piesa asta am ascultat-o.
Probabil vreti sa va zic multe lucruri, cum e pe aici, care e viata mea, care sunt noutatile, ce se mai intampla cu mine. Unii vreti sa va povestesc de-a fir a par despre facultate. Altii vreti sa va zic de altceva, pentru ca nu vreti sa auziti de facultate. Eu acum voi scrie un mix, probabil cauzat de prea multele idei. Vreau sa mai scriu…vreau, dar degeaba too busy, and kinda too lazy.
De cand sunt in Cluj, am ajuns la concluzia ca intr-adevar e ceea ce aveam nevoie si ca thanks God am facut cea mai buna alegere pentru mine. De aceea imi doresc sa raman in Cluj-Napoca, forever and for always. Probabil va intrebati de ce? ce a fost asa radical? Multe…prea multe lucruri. Cred ca as putea face un jurnal intreg legat de motivele mele.
Am ajuns insa la concluzia ca unele lucruri si unele persoane nu mai merita atentia mea (persoane din trecut, persoane care erau in categoria “friends”). Prea mult lins in dos si pupincurism. Pacat si de influenta pe care o lasa asupra altor persoane.
Eu sunt impacata si fericita ca am avut sansa sa ajung in Cluj-Napoca, sa cunosc altfel de persoane, sa incep de la 0, sa fac ceea ce imi place chit ca e greu, chit ca imi vine cateodata sa imi bag picioarele in tot. Nu stiu altii cum vad plecarea lor in alt oras, dar pentru mine a fost “best thing ever”.
Stiu ca am dat balta blogul, stiu ca trebuia sa scriu, dar poate nu am gasit momentul potrivit, poate nu am vrut doar sa arunc niste cuvinte. Mi-e dor sa scriu, dar parca de cand cu Clujul si cu faculta, nu mai am atata timp sa scriu si de obicei inspiratia vine noaptea, exact cand am de terminat niste traduceri sau glosare. Mi-e groaza cand ma gandesc cate proiecte, traduceri, glosare etc., dar…my life is now here and my life began from 0, here…
Cand ajung acasa, am senzatia ca nimic nu s-a schimbat, dar cand ma uit la ultimele saptamani, la ultimele lucruri, la schimbarile din ultimul an si mai ales la schimbarile din ultima vreme, imi dau seama ca, desi acasa e parca trecut, totusi nu ma intorc la el, ci privesc inainte.
Mi-e dor de ai mei, mi-e dor de unii prieteni (de unii ma despart chiar si 400 de km, de altii chiar 1000 de km, de altii 200 de km), dar stiu ca pe ei pot conta oricand, la orice ora si nu au nevoie de mine doar cand e vorba de ajutor (sau cum era inainte, doar cand e vorba de scoala). Sunt putini cei ce sunt pe lista mea de “friends”. Putini, dar importanti.
M-am saturat de falsitate si de persoanele care fac pe “bunii samariteni”, desi inainte se purtau urat cu acele persoane si care fac asta doar de fatada. Donezi ca sa te simti tu bine si cand donezi, nu zici, ci o faci din suflet, nu ca sa le arati tuturor “cine esti tu”. Dar nu ma bag in detalii. Ma gandesc ca toti va dati seama la ce ma refer. Gestul conteaza, nu suma, nu modul prin care dai. (trebuia sa imi zic offul )
In rest, ce sa va mai zic? Ma simt bine, e bine, e Ok si astept sa mai scriu, sa nu ma mai loveasca inspiratia atunci cand am de terminat teme )
Gata…laptopul imi sta in brate, traducerile nu urla dupa mine (eh nu…am unele lasate la pastrare:)) ) si oboseala nu-si spune cuvantul (de cate ori am vrut sa scriu si am picat lata de oboseala).
Sunt in Cluj. My lovely adorable scump Cluj. Il ador din toate punctele de vedere si nu regret alegerea facuta. Doamne…deja 5 saptamani in Cluj. Cluj e EU si Eu sunt Cluj ). Am fost acasa doar odata in acest interval, dar prea curand nu o sa merg(nenorocite legitimatii si carnete…inca nu au venit deci e prea scump sa merg ) cu banii aia mai bine fac altceva). Ador Clujul (repet ) ). M-am obisnuit cu tot ce inseamna transport, apartament, vecini, mod de a fi. Acum ACASA e aici. Mi-e dor de unii prieteni, mi-e dor de mami…de tati…dar in Marghita chiar nu am ce face.
Faculta e f ok. Evident padure fara uscaturi nu se poate, iar profii sunt de la “super”, la “nasol”. Pana sa ne “dumirim” cu orarul, a durat ceva timp, dar acum nu mai avem probleme in a-l descifra. Liniile, abrevierile, prescurtarile, nu mai reprezinta hieroglife, ci doar niste materii sau saptamani. E greu…chiar e greu si uneori ma gandesc “de ce naiba am venit aici?”, dar dupa cateva clipe imi dau seama ca …ASTA vreau.
Am colegi super, mici exceptii, dar in rest…chiar foarte tari si-mi dau uneori seama ca asta e ce aveam nevoie. Evident se diferentiaza foarte mult fata de liceu, fata de cei din Marghita si e …SUPER.
Nu stiu ce sa va mai zic….eventual astept intrebari, nelamuriri )
PS: da…am iesit…si da…repet…unii colegi is super:D si Clujul e ceea ce aveam eu nevoie, pt mine, pt inima mea…In Marghita simt ca ma sufoc…
Pentru ca imi era dor de “Gogu“, am zis sa intru pe site, sa vad daca pune lumea noutati si surpriza…noutatea a aparut.
Se organizeaza un concurs la nivel national din cate am citit despre “Tineri invatati, tineri protejati”. Asa ca, cei care doresc sa-si puna putin creativitatea la incercare si doresc sa participe la un concurs, sa intre pe site CNOG si undeva in stanga, scrie concurs 
)
Bafta
ps: da stiu..va datorez multe de scris…maybe later…:) sau diseara ca am cursuri de la 2 pm maine
Urmatorul post…va fi din Cluj Napoca. Plec…maine la 9…plec de acasa, plec de langa ai mei, plec de langa best friend, plec din orasul meu.
Ma loveste nostalgia. Mi-am dorit atat de mult sa plec si in acelasi timp as ramane aici. Mai greu e despartirea de prieteni si de ai mei, de patul meu fluffy, de cartierul mult izbit, de strazile nelinistite. Ador Clujul, dar as duce o parte din Marghita acolo…sa fie un cartier…numit Marghita. Cel mai rau a durut pana la ora asta, despartirea de best friend.12 ani am fost nedespartite…si acum…asta este. Pentru mine e mai bun Clujul asa cum pentru ea Oradea e solutia.
O sa imi fie greu…stiu asta. Dar mai stiu ca eu mi-am dorit asta, ca eu am insistat sa merg la Cluj, pentru ca vreau sa fac ceva BUN cu adevarat.
O sa vars destule lacrimi, o sa imi fie tare dor, dar nimic nu imi va lua amintirile, pozele si bineinteles dragostea mea pentru persoanele iubite. Ma voi obisnui…si apoi…va trece.
Ne auzim din Cluj…si sa speram ca va fi cu bine
Mi-au indulcit lumea